Frândza: 3 : 2 : 1
Mânioasa
:
 Poezii 2008-11-03 (12992 ascoasi tu miydani)
Moartea lui Fulger
:
Poezii 2005-05-21 (34324 ascoasi tu miydani)
Noapte de vara
:
Poezii 2005-03-30 (31706 ascoasi tu miydani)
Noi vrem pământ
:
Poezii 2005-06-24 (17993 ascoasi tu miydani)
Non omnis moriar
:
Poezii 2008-02-06 (4262 ascoasi tu miydani)
Nu te-ai priceput
:
Poezii 2006-03-22 (14292 ascoasi tu miydani)
Numai una
: Balade si idile, 1889
Poezii 2005-06-25 (36494 ascoasi tu miydani)
Nunta Zamfirei
:
Poezii 2004-02-25 (18591 ascoasi tu miydani)
O noapte pe Caraiman
:
Poezii 2006-03-22 (4122 ascoasi tu miydani)
O scrisoare de la Muselim-Selo
:
Poezii 2005-04-28 (13365 ascoasi tu miydani)
Oltenii lui Tudor
:
Poezii 2009-10-13 (4265 ascoasi tu miydani)
Pașa Hassan
:
Poezii 2005-04-28 (36010 ascoasi tu miydani)
Pe langa boi
: Balade si idile - 1891
Poezii 2004-07-13 (24122 ascoasi tu miydani)
Pierirea Dacilor
:
Poezii 2010-03-05 (4161 ascoasi tu miydani)
Podul lui Traian
:
Poezii 2005-04-28 (5108 ascoasi tu miydani)
Poetul
:
Poezii 2005-06-16 (4720 ascoasi tu miydani)
Pomul Craciunului
:
Poezii 2002-12-28 (13531 ascoasi tu miydani)
Povestea gâștelor
:
Poezii 2005-04-19 (113587 ascoasi tu miydani)
Prahova
:
Poezii 2008-11-03 (5875 ascoasi tu miydani)
Prutul
:
Poezii 2005-05-03 (5370 ascoasi tu miydani)
Raport
: (Luarea Griviței, la 30 august 1877)
Poezii 2009-07-16 (5411 ascoasi tu miydani)
Rea de plată
:
Poezii 2005-09-25 (8379 ascoasi tu miydani)
Regina Ostrogotilor
:
Poezii 2002-09-23 (9962 ascoasi tu miydani)
Rugămintea din urmă
:
Poezii 2011-12-13 (10330 ascoasi tu miydani)
Scara
:
Poezii 2006-02-17 (33783 ascoasi tu miydani)
Scumpă țară românească
:
Poezii 2009-10-19 (7425 ascoasi tu miydani)
Spinul
:
Poezii 2005-04-28 (7291 ascoasi tu miydani)
Sulamita
: -nepublicata în volume-
Poezii 2006-06-03 (6229 ascoasi tu miydani)
Sus inima
:
Poezii 2009-10-19 (7340 ascoasi tu miydani)
Toamna
:
Poezii 2009-09-28 (50503 ascoasi tu miydani)
Trei, Doamne, si toti trei!
:
Poezii 2002-12-06 (22042 ascoasi tu miydani)
Un basm
:
Poezii 2004-01-06 (9706 ascoasi tu miydani)
Unul ca o sută
:
Poezii 2005-06-19 (6365 ascoasi tu miydani)
Vara
:
Poezii 2005-04-28 (48274 ascoasi tu miydani)
Vestitorii primăverii
: poezii pentru copii
Poezii 2005-06-18 (92293 ascoasi tu miydani)
Zobail
:
Poezii 2008-11-03 (4784 ascoasi tu miydani)
Frândza: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografii George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
Texti Pripusi
